…din când în când.
Îmi place dintotdeauna. Deși în perioada în care tata (Nicolae M. Nica, google it) punea presiune pe mine, începusem să evit această activitate. De fapt, să fiu sincer, mi-aș fi dorit să pot să o evit. Cei care ați crescut în anii aceia înțelegeți ce vreau să zic…
Uneori îmi este ușor. Văd un ciot, un trunchi sau un capăt de orice parte dintr-un lemn, și în mintea mea din el iese imediat altceva.
Alteori îmi este greu, mai ales de când mâinile și încheieturile au și alte păreri, diferite de ale mele. Și atunci plănuiesc ce am de făcut, ușor ușor căzând și ele de acord cu mine.
Îmi place să dau viață gândurilor mele, fizic, în forme care vor rezista peste ani, sau nu. Unele piese dintre ale mele au deja peste 30-40-50 de ani, altele au trăit mult mai puțin. Asta este. Și ființele au durată de viață limitată. De ce ar fi obiectele mai privilegiate?
Am pus aici o parte din ce am făcut în ultimii ani. Și sper, dar nu promit, că voi adăuga în această galerie ce fotografii mai găsesc. Sunt multe, și împrăștiate prin lume. Mi-ar plăcea să mă ajutați și voi la tema asta. Și să-mi trimiteți pe e-mail sau cum vreți voi, ce imagini aveți.
Să avem spor, cu toții, la tot ce e bine să realizăm!
